Notiuni elementare de anatomie, biofizica si biomecanica ale aparatului locomotor


Sorin Iga
presedinte al Societatii Romane de Yumeiho®,
instructor – terapeut gradul 6,
reprezentant international al Institutului International de Medicina Preventiva Practica din Tokyo – Japonia

1. GRAVITATIA SI VIATA

Viata a aparut si a evoluat sub influenta neintrerupta a gravitatiei.

Gravitatia determina caracteristicile miscarii fiintelor, aceasta deoarece este cea mai importanta forta care actioneaza asupra corpului uman. Toate celelalte forte care intervin in statica si dinamica organismului rezulta direct sau indirect din interactiunea cu forta gravitationala.

Viata este bazata pe miscare (dinamica), in cel mai integral sens cu putinta, iar miscarea este o “razvratire” impotriva gravitatiei, deci viata insasi este o “lupta” impotriva gravitatiei.

Ce este gravitatia?

Gravitatia este o deformare a continuitatii spatiu-timpului care se transmite cu viteza luminii. Altfel spus este o vibratie, o unda, a insusi spatiu-timpului. Undele gravitationale genereaza campul gravitational.

Conform legilor fizicii, orice corp supus atractiei gravitationale, altfel spus aflat intr-un camp gravitational, tinde sa efectueze o miscare de apropiere catre centrul corpului generator de camp gravitational.

In consecinta, orice corp aflat in campul gravitational al pamantului este “atras” spre centrul acestuia. Conceptul de greutate este consecinta acestui fenomen. Greutatea este definita ca fiind produsul dintre masa corpului supus atractiei gravitationale si acceleratia gravitationala (G = m x g).

Forta gravitationala actioneaza intotdeauna vertical, de sus in jos. Impotriva ei, fortele interne cumulate actioneza in sens contrar, de jos in sus.
Invingerea fortei de atractie gravitationale presupune un consum mare de energie, si o uzura a structurilor care compun aparatul locomotor al tuturor fiintelor vii.
Fiintele care traiesc in mediu lichid, unde efectele graviatiei sunt diminuate, au nevoie de un consum energetic (respectiv efort) semnificativ mai mic in comparatie cu cele de pe uscat. (Vezi principiul lui Arhimede).

Centrul de greutate

Fortele gravitationale actioneaza asupra tuturor structurilor si elementelor componente al corpului uman. Astfel incepand cu elementele nediferentiate (atomii, moleculele, celulele, care ne alcatuiesc corpul) si continuand cu structuri bine definite (organe interne, cap, maini, picioare, etc.) gravitatia are un “punct” in care isi exercita actiunea. Spre exemplu, fiecare atom din structura membrului superior este supus fortei gravitationale, insa rezultanta tuturor acestor forte se va situa intr-un punct considerat a fi centrul de greutate al membrului superior.

Deci: punctul de referinta asupra caruia actioneaza forta de atractie gravitationala se numeste Centru de Greutate .
Situarea centrului de greutate depinde atat de pozitia corpului cat si de pozitia relativa a segmentelor care-l compun. Fiecare segment avand propriul centru de greutate prin insumarea fortelor gravitationale care actioneaza asupra acestora se obtine o rezultanta care va actiona asupra corpului luat ca intreg.
Observatie: dat fiind faptul ca situarea centrului de greutate al corpului depinde de pozitia centrelor de greutate ale tuturor segmentelor corpului, atat in miscare cat si in statica, putem intelege de ce modificarea pe termen lung a pozitiei dominante a centrului de greutate va influenta cu certitudine starea intregului organism. Ca exemplu, daca centrul de greutate al membrului superior se modifica, se va modifica si biomecanica acestuia. Aceasta modificare implica schimbari deseori majore in felul in care sunt solicitate articulatiile si structurile care le alcatuiesc si le deservesc (muschi-tendoane, ligamente, uzura cartilagiilor articulare, etc.)

Centrul de greutate al omului, in conditii normale, este situat pe axa de simetrie verticala a corpului, intr-un plan paralel cu solul, care intersecteaza corpul la nivelul abdomenului inferior (cca. 3 cm. sub ombilic).

Notiunea de echilibru este definita in functie de capacitatea de a realiza armonios miscarea sau de a pastra o pozitie statica (stabila). Echilibrul este direct dependent de pozitia centrului de greutate al corpului.
Influenta gravitatiei asupra omului
Campul gravitational determina caracteristicile si proprietatile sistemului osos (dimensiune, consistenta, pozitie, rezistenta). Dupa cum am constatat, insasi notiunea de echilibru este consecinta atractiei gravitationale. Atat vointa cat si capacitatea noastra de miscare se vor supune limitelor date de actiunea gravitatiei, respectiv capacitatea de reactiune a corpului la atractia gravitationala.

Biomecanica aparatului locomotor este stiinta care studiaza statica, miscarea fiintelor in campul gravitational. Astfel, omul cauta sa defineasca legile, conditiile miscarii si adaptarea lor la influenta campului gravitational.

Notiuni ca: inaltare, crestere, zbor, urcare, definesc lupta omului impotriva fortei care-l atrage permanent catre pamant.
Se poate spune ca omul isi petrece o parte din viata “inaltandu-se din tarana” si cealalta parte intorcandu-se spre aceasta. Caci “din tarana ne-am nascut si in tarana ne vom intoarce”. Strigatul lutului din noi ne cheama pe tot parcursul vietii. Omul s-a adaptat pe parcursul mileniilor la aceasta lupta evoluand pana la a sfida (e drept temporar) atractia gravitationala.

Spre exemplu, sistemul nervos (atat vegetativ cat si central) a evoluat adaptandu-se la necesitatea de echilibru static si dinamic, precum si la cerintele orientarii in spatiu si timp ale individului.

Din necesitatea de miscare si stabilitate, aparatul locomotor a evoluat dand nastere unor legi precise de biomecanica.
Sistemul cardio-vascular este perfect adaptat influentei gravitationale.

Relatia Centru de Greutate – echilibru – sanatate

Biofizica si biomecanica au stabilit cu precizie regulile interactiunii om – gravitatie, notiunea de echilibru fiind indisolubil legata de notiunea de sanatate, centrul de greutate al omului fiind punctul de referinta in analiza echilibrului static si dinamic al omului.

Iata cateva reguli pentru a avea un echilibru optim:
- Distributia greutatii corporale a omului la nivelul talpilor trebuie sa fie simetrica – cerinta indeplinita atunci cand C.G. se situeaza in pozitia central mediana optima.
- Centrul de greutate trebuie sa fie situat cat mai aproape de sol, proiectia sa sa fie in interiorul poligonului format de talpi (perimetru delimitat de muchiile externe, varfurile degetelor si calcanee);
- Suprafata de sprijin a talpilor la nivelul solului sa fie perfect plana.

Realitatea insa demonstreaza ca in foarte putine cazuri se poate conta pe conditii optime de echilibru. Variatiile caracteristicilor mediului si ale capacitatii noastre de adaptare la acestea duc la fluctuatii semnificative ale echilibrului, atat pe termen scurt (minute, ore, zile) cat si pe termen lung (luni, ani).

Masuratorile efectuate cu aparate de masura computerizate (cantare “inteligente”) au demonstrat faptul ca atunci cand se masoara diferentiat stanga – dreapta distributia greutatii la nivelul membrelor inferioare, rareori se obtin valori identice sau aproximativ identice ( in numai circa 1% din cazuri). Diferentele constatate sunt generate de cauze diverse cum ar fi:
- asimetrii de lungime, volum, tonus ale membrelor inferioare;
- asimetrii de pozitie ale oaselor coxale;
- asimetrii de pozitie ale articulatiilor coxo-femurale (sau/si tulburari functionale ale acestora);
- asimetrii functionale (de tonus, elasticitate, etc.) ale musculaturii soldului.
- tulburari de statica si dinamica ale articulatiilor intervertebrale. Acestea pot fi consecinta tulburarilor mai sus mentionate sau le pot precede (uneori chiar genera);
- anomalii morfologice sau/si functionale ale talpii.

Toate aceste anomalii – tulburari mai sus mentionate pot avea cauze congenitale sau/si dobandite. Dintre cele dobandite am putea mentiona: sechele post-traumatice, boli degenerative, suferinte acute (ale muschilor, oaselor, ligamentelor, tendoanelor, burse, sinoviale etc.), atitudini si posturi vicioase (profesionale, habituale).

Pentru a se putea misca, a-si mentine echilibrul atat dinamic cat si static, omul dispune de un ansamblu arhitectural extrem de complex si de bine adaptat actiunii fortelor gravitationale. Arhitectura corpului uman este alcatuita din elemente de sustinere rigide (scheletul, oasele) si din elemente de sustinere moi (muschi, ligamente, fascii, tendoane, etc.) Aceste elemente formeaza structuri functionale adaptate necesitatilor noastre de miscare si de pastrare a echilibrului.

Cel mai important element al arhitecturii noastre este Coloana Vertebrala.

2. COLOANA VERTEBRALA – “ AXIS MUNDI”

Fiinta noastra, atat din punct de vedere fizic, cat si psihic (ca reper spatio – temporal), este structurata in jurul coloanei vertebrale.
Coloana vertebrala este cea mai importanta componenta a scheletului osos (si a aparatului locomotor, implicit). Ea serveste ca punct de ancorare pentru toate celelalte elemente care alcatuiesc corpul uman. Este axul central al structurii noastre psiho-fizice. In consecinta, starea sa se va reflecta asupra intregii noastre fiintei.

Coloana vertebrala ne confera simetria corpului si directia de miscare. Ea inconjoara si protejeaza sistemele noastre de comunicare (medulla spinalis/canal rahidian) si face posibila atat mobilitatea cat si stabilitatea noastra, datorita suprapunerii mai multor piese osoase (vertebrele).

Coloana vertebrala, in totalitatea ei trebuie inteleasa in primul rand ca organ propriu al corpului (numit in literatura de specialitate ca “organ axial”). Functionalitatea normala sau anormala a acestui organ axial al corpului se rasfrange atat asupra dispozitivului spatial cat si asupra unor parametrii morfofiziologici ai diverselor viscere adapostite in canalul rahidian (maduva spinarii, radacinile nervilor spinali, artera vertebrala, etc.) sau in cavitatile trunchiului (inima, ficat, plaman, stomac, intestine etc.), in concluzie coloana vertebrala are multiple roluri, de sustinere (dinamica, statica) de protectie, si nu in ultimul rand de formogeneza (adica defineste forma corpului nostru!).

Asimetriile sesizate la nivelul corpului uman (de pozitie, forma, tonus, volum, asimetriile functionale, etc.) sunt dependente de starea coloanei vertebrale, acestea sugerand atat diagnosticul cat si maniera de abordare terapeutica.

Terapia Yumeiho® este conceputa ca o metoda de “punere in ordine” a coloanei vertebrale, precum si de corectare, atat cat este posibil, a tulburarilor induse de patologia sau/si disfunctiile acesteia.

In acest sens, abordarea se face atat dinspre exterior catre interior (corectarea anomaliilor oaselor bazinului, ale membrelor inferioare, acestea constituind baza, fundamentul, coloanei vertebrale) cat si de la interior catre exterior (corectarea curburilor patologice ale coloanei sau ale disfunctiilor articulatiilor intervertebrale, cu ulterioare repercursiuni pozitive asupra tuturor membrelor, centurii pelviene si centurii scapulare).

Simetria, factor decisiv in ceea ce priveste fiinta noastra (din punct de vedere estetic, functional – biomecanic, psihic, etc.) este determinata si definita de caracteristicile morfologice si functionale ale coloanei vertebrale.

Unul din cele mai importante roluri ale coloanei vertebrale este acela de a genera si sustine verticalitatea noastra in campul gravitational, atat in timpul miscarii cat si in timpul repausului.

Verticalitatea noastra este dependenta si de locul in care fortele de atractie gravitationale, (care actioneaza asupra tuturor segmentelor corpului), isi concentreaza actiunea, respectiv centrul de greutate al corpului uman.

Echilibrul. Spunem despre o persoana ca este echilibrata cand exista o armonie in tot ceea ce o priveste, adica prin insumarea “+” (a elementelor considerate pozitive) si a “–” (a elementelor considerate negative) sa rezulte 0.

Deci echilibrul coloanei vertebrale este dat de armonia tuturor fortelor care actioneaza asupra sa. Un exemplu practic ar fi urmatorul: musculatura paravertebrala (sacro-spinala) situata in dreapta sa efectueze aceeasi actiune ca si cea din stanga, respectiv musculatura fetei anterioare a trunchiului si a abdomenului sa compenseze cu precizie lucrul mecanic al muschilor sacrospinali; etc. Orice tulburare in functionarea armonioasa a acestor structuri are drept consecinta perturbarea sau chiar pierderea echilibrului.



YUMEIHO DO